La mare

2009-08-23T02:46:00.000-07:00

Poezii

2009-08-23T02:42:00.000-07:00

PENIŢA FERMECATĂ
Ce bine-i c-a trait pe-acest pamоnt
Casso Nicolae- un om cu suflet mare si blоnd.
Pe saraci ii ajuta
Si carte bună-i învata.
Cucoana Smaranda, si ea,
Pe saraci оi оngrijea
Pe copii i-apropia
Si cu dragoste-i trata.
Si-ncă-un lucru important,
De Nicu Casso lasat,
E movila-amintire vie,
Atit cit neamul o sa fie.
Florile de liliac
Ne-aminetesc de el cu drag,
C-a traip pe-acest meleag
Si ne bucuram nespus
C-al sau nume n-a apus.

Ana Lungu,clasa a VI-C

Nicolae Rusu – 70 ani.
Aceasta e casa оn care mi-am petrecut copilăria, unde au locuit părinţii, bunicii şi străbuneii. E unu din casele dăruite de boierul Caşu. E o casă trainică am renovat-o puţin. Ar putea să traeasca în ea şi alte generaţii. Şi fîntîna de asemenia e dăruită.O îngrijesc, fiindca apa e foarte bună. În fundul gradinii mai este un salcîm foarte batrî probabil e tot de pe acele timpuri.Din spusele bunelului am aflat că „Conu Niculai”a fost un om cu inimă mare, i-a ajutat mult pe nevoiaşi.

O mamă
O, mamă, draga mea,
Ce i cu viaţa în lumea mare,
Să ne poţi creşte cu stare.
Оţi mulţumesc din suflet eu, pentru ca muncesti din greu,
Să avem de toate-n casă
Şi pоinică noi pe masă,
Оngrijiţi noi suntem bine,
Lipsa nu ducem de piine
Ne jucam si invăţăm cu spor,
Dar de mata ne este dor.
Doamne, fă te rog aşa
Să vina-acasa mama mea
N-am văzut-o de mulţi ani,
Tot necazuri că nu-s bani.
O, mămico, ce n-ar fi
Te-aşteptăm noi zi cu zi!
Domnul te va ajuta,
Ca sa fii cu noi mata,
Iar оn urmatorii ani
Vom fi mari şi-om „face” bani.
Şi- om avea o viaţa buna.

Mă mîndresc ca sint si eu
Elev intr-un liceu
„Nicolae Casso” se numeste
Si fiecare cu acest nume se mindreste.

A fost un om de omenie,
Neamul l-a cinstit cu mindrie
Noi cu drag il onoram
Si numele ii purtam

Casso- un nume de istorie
Cit vom trei il vom pastra in memorie
Exemplul lui sal urmam
Mincind cu sirg si bine-nvatăm

O minune daca s-ar intimpla
S-ă vină stapinul la movila sa
Sa vina si la noi in liveu
Sa ne ajute atunci cind ni-i greu

Sai spunem ca paritii ni-s peste hotare
Ca multi copii nu au de mincare
Ca limba romвnă se simnte stapina straina
Ca neamul se destrama de patria mama

Nimic mai scump ca ţara...

Moldva-un loc pitoresc,ascuns оn sоnul stejarilor seculari ce stau mereu de pază,unde e soare luminos şi o mamă iubitoare ce mă aşteaptă,aceasta e ţara mea,ţară de doină,ţară de dor.Ea e amintirile dulci despre copilărie,e izvorul dulce

izvorul dulce a căriu apă оmi potoleşte setea оn cele mai dogoritoare veri,e cuptorul uns cu lut de care mă reazem cоnd gerul aprig face să scоrţоie zăpada sub picioare,e şcoala a cărei prag am trecut prima oară şi care mai apoi mi-a deschis calea spre ştiinţă şi viaţă.Ţara e locul unde ma-m născut,unde оmi sunt părinţii,fraţii şi surorile. Aici оmi sunt mоngоierile,bucuriile, şi cele mai duioase cuvinte rostite de scumpii mei părinţi.De aici se deapăna firul copilăriei mele,cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăriu om.
Ţara este leagănul primelor vise măreţe,locul unde se naşte frumosul omului,unde se pune temelia unor aspiraţii,avоnturi,speranţe.Păşind оn lumea ei,am impresia că descoper оn fiecare zi o lume nouă,plină de realizări, o lume a frumosului,a ştiinţei,a curiozităţii,o lume unde visele devin оn realitate.
Ţara suntem noi, prin noi ea respiră,prin noi ea trăieşte.Chiar dacă viaţa ne duce pe alt meleag,ţara оn care ne-am născut rămоne a fi părintele care ne aşteaptă оn totdeauna cu braţele deschise.
Precum luna are nevoie de cerul оnstelat, ori cum fluturele are nevoie de floare,precum peştele are nevoie de apă la fel şi eu am nevoie de ţara care sa-mi aparţină,o ţară de doină, o ţară de dor.

catea

La mare

Poezii